Nepasare

Să renasc nu se mai poate,

Searbăd,trist,mă uit la toate,

Şi în traiul meu pustiu

Înt-a gândului oroare

E dezgustul în picioare...

Numai el mai este viu.

Corpul meu ce se apleacă

Pe al vieţii râu se seacă

E catartul cel trăsnit...

Morţei crude-n a mea preajmă

Când s-arată ca o iazmă

Nu-i zic ,,fugi'' nici ,,bun sosit''.

Nepăsare,Alexandru Macedonski